Pana la urma nu suntem nici hainele noastre, infatisarea nostra de moment, nici reactia nefericita intr-un moment neprielnic, nici vocea din spatele telefonului, nici mana ferma intinsa …

Mi-a luat cateva luni sa scriu acest blog, in urma intrebarii – Cine sunt eu?

Nu stiu daca pot numi trasaturi esenta care am suprins-o, insa este o imagine, cea care ma insoteste intreaga viata si care nu e accidentala sau doar detaliu nesemnificativ.

Voi cine sunteti?

· Am predispunerea de a interactiona sufleteste cu oameni pe care nu i-am vazut niciodata, dar pe care ii simt familiari, ma redescopra in ei si imi intaresc identitatea;

· Am capacitatea de a realiza un lucru de necrezut, pornind doar de la niste premise aproape nule;

· Nu pot sa il percep pe Dumnezeu ca si stapan, il vad mai degraba ca pe un prieten, iar tot ceea ce fac realizez din proprie constiinta, nu pentru ca sunt constrans. Imi face placere sa fac lucruri bune din proprie intitiativa si sunt convins ca acestea sunt molipsitoare intr-o anumita pondere;

· Ma enervez destul de repede cand cei din echipa in care sunt, in desfasurarea unei activitati, nu se implica sau repeta aceeasi greseala de mai multe ori si asteapta ca lucrurile sa vina de la sine. Nu ma pot abtine, din pacate, nici in cazul cand sunt chiar parintii mei;

· Tind sa idealizez relatiile umane de care am fost placut impresionat. Tocmai de aceea, ma socheaza inconsecventa, nerespectarea promisiunilor, rautatea, mai ales cand le intalnesc acest fapt la persoane pe care le apreciez, si nu stiu cum sa reactionez;

· Gandesc pana in cel mai mic amanunt actiunile pe care le organizez, atunci cand imi doresc sa se realizeze asa cum astept eu;

· De foarte multe ori nu am primit surprizele si bucuriile asteptate si visate. Poate de aceea am reusit sa le transpun, sa transfigurez acea stare de bucurie ravnita si sa o implinesc eu, traind bucuria celor care le daruiesc eu surprizele si sufletul care m-ar fi bucurat sa le primesc eu;

· Sunt fericit sa fac persoanele care conteaza in viata mea ( prietenii si colaboratorii mei speciali) sa se simta unici in felul lor, oferindu-le suprize unice sau stari de spirit de o originalitate aparte.

Am hotarat sa scriu despre acest subiect pentru a va impartasi a asteptand sa completati un model cat mai eficient de fixare a informatiei cu care avem tangenta, de la retinerea si valorificarea pe termen lung a informatiilor dobandite in cardul unor cursuri de pregatire, pana la informatia incidentala utila din domeniul de interes sau din domenii conexe.

Eu am identificat in principiu cinci astfel de metode de fixare si organizare a informatiei in mintea umana pentru o pastrare si o utilizare de lunga durata cat mai eficienta, pe care le aplic in viata de zi cu zi:

- nelasarea de informatii izolate, fara terminale de legatura (conexiuni cu alte informatii cunoscute);

- organizarea ierarhica (cuvinte-cheie, clasificari, detalieri pe multiple paliere);

- conexiunile sa fie realizate in mare parte pe acelasi plan al ierarhiei (ancorarea cuvintelor-cheie de cuvinte-cheie sau de un ansamblu de cuvinte-cheie);

- plasticizarea ideilor prin asocierea unor imagini concrete uzuale si usor de inteles – usurinta de a transporta sau monta ceva demontat in prealabil, in etape, decat implementarea sa masiva, rigida;

- descompunerea, stocarea minimala in structuri organizate si recompunerea informatiei la nevoie pe baza acestor structuri minimale si a existentei legaturilor din sistemul de idei.

PC: Foarte putini dintre prietenii de aici mi-au ramas aproape sau ma mai citesc si dincolo, pe http://florincoman81.blogspot.com, chiar daca eu ii vizitez in continuare si chiar pun comenturi, au inteles ca "gata, am murit" odata cu "bye-bye, yahoo!"

Dincolo am chiar si o pagina noua de albume foto, care au fericirea sa nu fie restrictionate la 200 ca pe Flickr a Yahoo, bloguri care la un simplu click pot fi accesate, din index, fara a fi nevoie sa dai 10 clickuri pana te duce la pagina potrivita, cum e frecvent, aici, pe Yahoo 360.

Celor care au tinut aproape, le multumesc. Sunt constient, piedicile si transformarile cern, fac diferenta intre cei care sunt cu adevarat aproape in mod deziteresat si isi mai fac timp si pentru prieteni - si restul lumii.

Pana la urma nu conteaza sa ai 100 de prieteni sau cunostinte toate importante, daca sentimentul nu e reciproc sau prioritatile in viata sunt altele.

Citesc cu placere blogurile unor noi cunostinte si le apreciez si recunosc ca am de invatat din ceea ce vad.

Si daca o criza globala arunca omenirea in aer?

Chiar si cei mai bogati

vor tremura.

Si daca astazi un prieten va paraseste,

mergand intr-o alta lume mai buna?

Fie ca se numeste ea Google, adica Blogspot?

Si daca isi va muta acolo energiile,

si va va lasa un pic mai singuri?

Si daca isi va muta si pozele de pe Flickr,

si nu veti mai vedea noutati de la el?

Chiar de va trebui sa lupte

pentru aceasta

ca si Sisif,

fiind vorba de mii de poze si multe alte mii noi...

Si daca nu ii veti mai primii comentariile calde,

uneori suprinzatoare?

Ii veti simti lipsa?

Este chiar acum in pragul vostru!

Erorile ne despartesc.

Ani lumina.

Sunt oameni care nu le suporta la infinit.

Sper ca ma veti intelege.

Si sa imi dati mana peste spatii si timpuri.

Ne intalnim dincolo.

Si daca nu ii vei mai vedea aici

noutatile, scrierile in care isi pune sufletul,

uimirile din lume,

viziunile si framantarile,

bucatile de carton artistice

care v-au pacalit o clipa ca e insusi el lumea aceea...

Va va lipsi?

Bye-bye, Yahoo!

De cate ori gandim destul inainte de a face un lucru ireversibil care poate il vom regreta mai tarziu? Un lucru care nu il mai putem repara?

De ce oare e mai usor sa strigam "Gata!" cand nici macar noi, aceia care strigam asta, nu simtim ca asta ne dorim cu adevarat?

De ce trantim usa in nas nepasatori aparent unui om care simtim ca i se scurge sufletul acolo, si nu mai are putere sa mai zica nimic?

De ce trebuie sa ne mintim chiar si pe noi insine si sa acceptam mereu sistemul ingust, acela din cauza caruia mintim mai mult si mai mult si urmeaza sa facem lucruri care nu ne plac, tocmai pentru a ne feri de consecintele lucrurilor deja ireversibile facute mai inainte?

De ce trebuie sa acceptam 10 arginti pentru a face ceva urat, cand argintii aceia nu numai ca nu ne vor aduce prosperitatea, dar ne vor aduce grijile si boala unui suflet gaunos si ale unei minti chinuite?