Ok, stiu ca animalele bolnave trebuie ucise, dar tot imi da fiori ghidul asta...

GHID

PRIVIND PROTECŢIA ANIMALELOR ÎN TIMPUL UCIDERII

INTRODUCERE

Având în vedere importanţa tot mai mare care se acordă la nivel european respectării normelor de protecţie şi bunăstare a animalelor, considerăm oportună iniţiativa de elaborare a unui ghid de recomandări privind protecţia animalelor în timpul uciderii, adresat tuturor persoanelor fizice sau juridice care, în cursul activităţii lor, sunt puse în situaţia de a ucide animale.

Uciderea animalelor reprezintă orice procedeu care cauzează moartea animalului.

În ghidul de faţă ne vom referi la protecţia animalelor în timpul uciderii pentru controlul unor boli, în timpul uciderii animalelor de blană, a puilor supranumerari şi a embrionilor din deşeurile de incubaţie.

PROTECŢIA ŞI BUNĂSTAREA ANIMALELOR ÎN TIMPUL UCIDERII PENTRU CONTROLUL BOLILOR

1. În cursul operaţiunilor de ucidere pentru controlul bolilor, animalele vor fi ferite de orice stimul, suferinţă sau durere evitabile.

Echipa

În principiu, echipa care va realiza operaţiunea de ucidere va fi formată din următoarele persoane:

- un coordonator � acesta este medic veterinar; are pregătire în ceea ce priveşte bunăstarea animalelor; are abilităţi de comunicare şi coordonare; el formează echipa;

- tehnicieni sau persoane instruite[...]se înţelege acea persoană care posedă cunoştinţele şi îndemânarea necesare pentru efectuarea propriu-zisă a operaţiunii de ucidere;

- îngrijitori �[...]responsabilităţi de mişcare, contenţionare a animalelor, de transport al cadavrelor etc;

[...]

b) alegerea metodelor de ucidere.

Oficiul Internaţional de Epizootii recomandă folosirea următoarelor metode pentru uciderea animalelor pentru controlul bolilor:

Cele mai utilizate metode autorizate de ucidere sunt: uciderea cu pistolul cu glonte captiv, electrocutarea, injecţia letală, gazarea cu dioxid de carbon, uciderea cu pistol cu glonte liber sau puşcă, camera de vid, decapitarea şi dislocarea gâtului.

b.1. Uciderea cu pistolul cu glonte captiv

1. Utilizarea pistolului cu glonte captiv nu produce moartea imediată a animalului, de aceea trebuie urmată în mod obligatoriu de uciderea animalului prin decerebrare. În acest context, prin �decerebrare� se înţelege operaţiunea de introducere prin orificiul rezultat în urma împuşcării, a unei tije metalice flexibile care va fi acţionată manual pentru distrugerea masei cerebrale şi a măduvei spinării.

[...]

Efectul principal al utilizării acestei metode îl constituie accelerarea masei cerebrale, care va suferi un impact cu peretele craniului, precum şi distrugerea unei porţiuni a acestuia, în zona de penetrare. Ca urmare a şocului activitatea electrică a creierului este perturbată, presiunea sângelui scade dramatic, pe acest fond instalându-se starea de insensibilitate.

[...]

5. Locul şi modul de poziţionare a pistolului cu glonte captiv diferă în funcţie de specia care urmează a fi ucisă, astfel:

a) bovinele vor fi asomate prin poziţionarea pistolului perpendicular pe craniu, într-un punct situat la intersecţia a două linii imaginare, fiecare linie pornind din dreptul ochiului spre centrul bazei cornului de pe partea opusă.

[...]

d) porcinele se asomează destul de dificil prin această metodă, în principal datorită poziţionării creierului în cutia craniană, fapt ce creşte riscul ca asomarea să fie ineficientă. Din acest considerent, pistolul cu glonte captiv se foloseşte atunci când celelalte metode de ucidere nu pot fi aplicate şi preferabil numai pentru porcinele adulte.

Pistolul va fi poziţionat într-un punct situat la aproximativ 2 cm deasupra nivelului ochilor, pe mijloc, cu vârful ţevii orientat spre coadă.

6. Este important ca operatorul, care efectuează uciderea, să cunoască semnele distinctive ale unei asomări eficiente; acestea sunt următoarele:

- animalul se prăbuşeşte

- absenţa respiraţiei ritmice

- pupile dilatate, fixe

- absenţa reflexului cornean (se poate atinge cornea animalului fără ca acesta să clipească)

- mandibula relaxată

- limba atârnă

7. Lipsa parţială a acestor semne semnalează o asomare ineficientă; în acest caz se va proceda imediat la o nouă asomare, care se va realiza într-un punct situat deasupra celui iniţial, în dreapta sau stânga faţă de linia care împarte craniul în două jumătăţi egale.

[...]

b.2. Uciderea prin electrocutare

1. Principiul electrocutării constă în trecerea prin creier şi inimă a unui curent electric cu voltaj, amperaj şi frecvenţă corelate cu specia, care produce într-o primă fază întrerupere a activităţii cerebrale normale şi instalarea inconştienţei, iar în următoarea fază fibrilaţie ventriculară (contracţii dezordonate ale musculaturii inimii), urmată de oprirea circulaţiei generale.

2. Trecerea curentului prin inimă este foarte dureroasă pentru animal, din această cauză asomarea prealabilă prin trecerea curentului prin creier este esenţială.

[...]

6. Practic, uciderea animalelor prin electrocutare are loc în două etape:

- într-o primă fază un tehnicianul va plasa electrozii de o parte şi de alta a capului animalului pentru cel puţin 4 secunde; în cazul porcinelor aceştia vor fi amplasaţi la baza urechilor, în spatele acestora, pe cât posibil între urechi şi ochi.

În cazul ovinelor/caprinelor poziţionarea electrozilor între urechi şi ochi este mai facilă.

- în faza a doua, tehnicianul va îndepărta electrozii , un îngrijitor va întoarce animalul pe spate, va apuca picioarele din faţă şi le va trage spre cap, permiţând astfel aplicarea electrozilor de o parte şi de alta a cuştii toracice, pentru cel puţin 10 secunde, sau până corpul animalului se relaxează.

7. Semnele unei electrocutări eficiente sunt următoarele:

- animalul se prăbuşeşte, corpul este rigid (prima fază � asomarea);

- după îndepărtarea electrozilor de pe torace, corpul animalului se relaxează;

- se poate instala o activitate reflexă de pedalare, clipire, respiraţie sacadată, care poate continua câteva minute;

- absenţa respiraţiei ritmice şi a reflexului cornean (animalul nu clipeşte când este atinsă cornea cu degetul).

b.3. Uciderea prin injecţie letală

1. Este metoda preferată pentru uciderea tineretului mamiferelor (purcei, miei). Poate fi utilizată şi pentru uciderea păsărilor (gâşte şi raţe).

2. Substanţele preferate pentru această operaţiune sunt anestezicele (ex. pentobarbital) sau substanţa T61.

[...]

6. Semnele unei administrări corecte a substanţei letale sunt următoarele:

- se instalează relaxarea musculară

- absenţa respiraţiei ritmice

- absenţa reflexului cornean

b.4. Gazarea cu doxid de carbon

1. Este metoda preferată pentru uciderea găinilor şi a curcanilor. Metoda nu este recomandată pentru uciderea gâştelor şi raţelor, datorită sensibilităţii lor reduse la dioxid de carbon.

2. Animalele vor fi introduse într-un container, dimensionat în funcţie de mărimea efectivului, conectat la o sursă de dioxid de carbon cu concentraţie de 100%.

b.6. Uciderea în camera de vid

1. Metoda este folosită pentru uciderea fără sângerare a anumitor animale din speciile de vânat de crescătorie (fazani, prepeliţe şi potârnichi). Ea trebuie să fie autorizată de către autoritatea veterinară centrală.

2. Animalele vor fi ferite de orice stimul, suferinţă sau durere evitabile în timpul mişcării, adăpostirii, asomării, sacrificării sau uciderii prin această metodă.

3. Animalele vor fi plasate într-o cameră etanşă care se videază cu ajutorul unei pompe electrice puternice.

4. Vidul se menţine până când animalele mor.

5. Se pot folosi containere de transport proiectate în acest scop, ce pot fi plasate direct în camera de vid.

b.7. Decapitarea şi dislocarea gâtului

1. Metodele sunt folosite numai pentru uciderea unui număr mic de păsări.

2. Dislocarea gâtului va fi realizată numai de către personal calificat.

3. Pentru dislocare se va prinde pasărea cu o mână de picioare şi se va întoarce cu capul în jos, luând ca suprafaţă de sprijin coapsa picioarului. Cu primele două degete ale mâinii libere se va apuca capul, imediat înapoia zonei occipitale (degetul cel mare va fi sub cioc). Se va apăsa pe gât cu prima încheietură a celor două degete, concomitent cu tragerea capului spre spate. Dislocarea gâtului se realizează printr-o mişcare bruscă şi hotărâtă.

b.8. Uciderea animalelor în adăpost

Toate metodele enumerate anterior pot fi folosite cu succes pentru uciderea animalelor în fermă, în cazul apariţiei unor focare de boală. Dacă se doreşte sacrificarea animalului (sacrificare de urgenţă), orice metodă de ucidere va fi urmată de sângerare prin secţionarea arterelor şi venelor din zona gâtului.

Dioxidul de carbon se poate prezenta şi sub formă de blocuri de gheaţă. Acestea se plasează în hrănitoare. La 1,5 � 2 m de la pardoseală se amplasează o folie de plastic (ca un tavan fals) care are rolul de a reduce volumul încăperii şi deci cantitatea de dioxid de carbon necesară. Se etanşează toate gurile de aerisire (uşi, ferestre, ventilaţie). Păsările sunt expuse la gaz cel puţin 20 minute.

Metoda are dezavantajul că păsările manifestă momente de agitaţie (astfel nu se respectă în totalitate regulile de bunăstare), este relativ costisitoare şi se înregistrează eşecuri în proporţie de 1: 3.

Dioxidul de carbon mai poate fi difuzat în adăpost direct din butelii cu gazul în forma lichidă. Acesta trebuie să ajungă la cel puţin 50% din volumul adăpostului. Adăposturile vor fi sigilate şi expunerea se va realiza cel puţin 20 minute (se recomandă ca desigilarea să se facă după câteva ore).

Pentru uciderea în adăposturi se mai pot folosi şi gaze în amestec.

Azotul amestecat cu un gaz inert (argon) şi dioxid de carbon. Metoda se aseamănă cu expunerea la CO₂, însă este necesar un echipament specializat, iar timpul de expunere este mai lung.

Azotul şi/sau un gaz inert se pretează la uciderea păsărilor în adăpost, dar are dezavantajul că gazele sunt mai dificil de procurat.

Uciderea prin expunere la monoxid de carbon (CO). Concentraţia trebuie să fie de cel puţin 1% din volum. Este necesar un dispozitiv eficient de eliminare a gazului şi/sau ventilare, deoarece gazul este foarte toxic şi pentru om. Se adoptă această metodă numai după o foarte atentă evaluare a riscului şi numai în zone ventilate.

UCIDEREA ANIMALELOR DE BLANĂ

Metodele permise pentru uciderea animalelor de blană sunt următoarele:

- instrumentele acţionate mecanic care penetrează creierul

- injectarea unei supradoze de medicament cu proprietăţi anestezice

- electrocutarea

- expunerea la monoxid de carbon sau dioxid de carbon

- expunerea la cloroform.

1. Metoda de ucidere prin folosirea unor instrumente acţionate mecanic, care penetrează creierul este permisă numai când este urmată imediat de sângerare. Instrumentele trebuie astfel poziţionate astfel încât să se asigure că proiectilul pătrunde în cortexul cerebral.

2. În cazul electrocutării, electrozii trebuie plasaţi astfel încât să înconjoare creierul şi inima, cu excepţia vulpilor, la care aceştia sunt plasaţi între gură şi rect, aplicându-se o valoare medie de 0,3 amperi, cel puţin 3 secunde.

3. În cazul expunerii la monoxid de carbon, camera de gazare trebuie să fie astfel construită încât să se evite rănirea animalelor şi să se permită supravegherea acestora.

Ca sursă de monoxid de carbon se poate folosi un motor special adaptat acestui scop, cu condiţia ca gazul să fi fost răcit corespunzător, filtrat suficient şi să fie liber de orice materie sau gaz iritant.

Animalele vor fi introduse în cameră după ce concentraţia de monoxid de carbon a atins minim 1% din volum.

4. Expunerea la dioxid de carbon se foloseşte pentru uciderea mustelidelor şi chinchilelor. Cerinţele camerei de gazare sunt aceleaşi cu cele menţionate la punctul 3.

Animalele vor fi introduse în cameră după ce concentraţia de dioxid de carbon a atins nivelul maxim � 100%.

5. Expunerea la cloroform se poate folosi pentru a ucide chincilele. Camera de ucidere va fi astfel proiectată încât să se evite rănirea animalelor şi să permită supravegherea acestora.

Animalele vor fi introduse în cameră numai dacă se asigură o atmosferă saturată în cloroform. Gazul trebuie să inducă în primul rând anestezia generală, urmată de moarte. Animalele vor fi ţinute în cameră până când sunt moarte.

Protest or die

Sunt total împotriva fumatului, dar nu a aceluia practicat ca act de revoltă. Sunt împotriva fumatului bovin, devenit nărav prost, înţeles greşit ca relaxare, dar sunt total în favoarea revoltei sub forma acestui gest, a protestului la adresa unei societăţi bolnave, populate de zombi manevraţi de păpuşari de cabinet doi, consilieri din penumbră şi politicieni îmbuibaţi. Unde mai pot fi întâlniţi cei care fac din fumat un act de revoltă? Cred că doar în rândul celor cărora li se interzice acest lucru. În rândurile adolescenţilor.

Nu am fumat decât ocazional, dar când am făcut-o, nu a reprezentat în niciun caz un act de protest. Am făcut-o de plictiseală. Am încercat întotdeauna să protestez în alt fel. Adolescenţii - cu siguranţă, nu toţi, dar o mare parte dintre ei - fac însă acest lucru ca gest de protest. Într-o lume în care li se pun doar bariere, în care nimeni nu are voie să fie original, nimeni nu are voie să iasă din rând, în care actul de a fi diferit e privit ca o revoltă ce trebuie înăbuşită cât mai repede, în care toţi trebuie să recite de ziua lui Eminescu poezii de Eminescu, să înveţe într-un sistem de învăţămând putred, învechit, care priveşte creativitatea ca pe o boală venerică, pentru elevi fumatul e o redută ridicată pe străzile unui oraş în ruine. Fotograful american de origine maghiară Joseph Szabo a sesizat acest fapt cu precizia unei lame de bisturiu. Adolescenţii fotografiaţi de el în diferite ipostaze sintetizează perfect acest fenomen: protestul.

Cred cu tărie că, în momentul în care nu mai ai nimic împotriva căruia să protestezi, eşti ca şi mort. Ai putea fi, la fel de bine, mort. În momentul în care sistemul ţi-a adormit toate simţurile, când priveşti fericit şi zaharisit, uşor enervat, dar sedat, gunoiul de pe străzi, impertinenţa funcţionarilor publici, cretinul căuia îi sună mobilul la cinematograf, „managerii” care te calcă în picioare, informaţiile de imbecilizare de la ştiri, cenzura de orice fel adresată actului artistic sau manifestărilor culturale de orice fel, eşti de plâns. Este vorba despre aceeaşi conştienţă care trebuie nu doar să te ajute să vezi, ci şi să acţionezi. E însă foarte dificil. Dacă un elev, în locul comentariului dictat la clasă încearcă o abordare originală, nemaiauzită, va lua nota 4 în cele mai multe cazuri. Învaţă astfel de mic faptul că fie te aliniezi sistemului, fie eşti eliminat. Nimeni nu e interesat să te înveţe să fii, ci toată lumea e interesată de a te educa în spiritul consumismului, al yesman-ului şi al acceptării slugarnice.

Cumpără cât mai mult, ia împrumut de la bancă şi leagă-te cu lanţuri de locul de muncă: vei fi mult mai uşor de condus, mult mai uşor de manipulat. Nu ai educaţie academică? Nu poţi să fii artist, nu poţi fi un creator, iar acest lucru ţi-l vor spune de obicei toţi rataţii cu diplomă. Vrei să fii diferit de tatăl tău, de bunicul tău? Eşti nebun şi trebuie să fii readus pe calea cea bună. Nu accepţi păcatul originar pe care ţi-l pune în cârcă biserica şi preoţii ei? Eşti un eretic ce va ajunge în iad.

Te invit ca, privind imaginile lui Joseph Szabo, să îţi aduci aminte cât de mult detestai sistemul, cât de mult îţi doreai să îl schimbi şi cât de mult ai uitat între timp toate acestea. Sau poate nu, şi atunci meriţi să trăieşti, meriţi această lume pe care nu avem voie să o lăsăm pe mâna corporaţiilor, manipulatorilor şi laşilor.